Articulatia antebratului

Conceptul de 'centura scapulara' inglobeaza doar articulatiile claviculei cu sternul si scapula, articulatia antebratului care se adauga o sissartroza, o 'articulatie' fara elemente articulare. Sunt reprezentate de doua articulatii adevarate si doua articulatii false. Elementele componente ale articulatiei sunt: - suprafetele articulare: fetisoara articulara ovalara, usor convexa de pe extremitatea acromiala a claviculei si fetisoara opozanta, usor concava, de pe extremitatea acromionului.

Scapula urmeaza deplasarile articulatia antebratului in articulatia sternoclaviculara, dar ramane alipita de torace. Unii autori o includ in articulatia acromioclaviculara, altii o descriu individual.

Prin ligamentele sale, aceasta sindesmoza face ca greutatea membrului superior sa fie suportata in mai mare masura de clavicula si in mai mica masura de acromion. In acelasi timp, aceste ligamente au si rolul de a limita miscarile dintre scapula si clavicula.

Ligamentele sindesmozei coracoclaviculare sunt: - ligamentul trapezoid- lama fibroasa patrulatera trapez articulatia antebratului fata superioara a procesului coracoid si fata inferioara a claviculei; - ligamentul conoid forma de con cu varful pe baza procesului coracoid si baza pe tuberculul conoidian.

De partea toracelui participa marginea laterala a manubriului sternal si primul cartilaj costal, care formeaza intre ele un unghi diedru. De partea claviculei exista doua fetisoare articulare, una verticala si articulatia antebratului orizontala, care determina intre ele un unghi diedru proeminent ce patrunde in deschizatura celui precedent.

Cele doua suprafete articulare sunt acoperite de fibrocartilaj.

Sub clavicula, intre ea si coasta I, se afla vasele subclaviculare si plexul brahial. In cazul unor traumatisme ale regiunii respective, aceste elemente pot fi comprimate determinand paralizii ale plexului. Acelasi lucru se intampla in urma ridicarii exagerate a bratelor in timpul anesteziei. Pentru asigurarea unei congruente mai bune, intre cele doua suprafete articulare se gaseste un disc.

Trei din ligamente sunt considerate intrinsece, de intarire si unul extrinsec. Ligamentele extrinsece sunt: ligamentele sternoclaviculare- anterior si posterior, ligamentul interclavicular- uneste extremitatile sternale articulatia antebratului celor doua clavicule.

Ligamentul extrinsec este ligamentul costoclavicular si ocupa unghiul format de clavicula si primul cartilaj costal.

ARTICULATIILE MEMBRULUI SUPERIOR

Este foarte puternic si permite ridicarea primei coaste deasupra ului orizontal. Contribuie la miscarile de abductie si flexie a bratului. Clavicula se poate misca odata cu membrul superior, datorita posibilitatilor de miscare pe stern: ea poate fi dusa inainte si inapoi, in sus si in jos. Totodata ea executa si miscari de circumductie.

In toate aceste miscari, cele doua extremitati ale claviculei se deplaseaza in sens invers. In miscarea de ridicare, extremitatea acromiala a claviculei se ridica, iar articulatia antebratului sternala coboara. In miscarea de coborare, fenomenul este invers. Miscarea de ridicare este limitata de ligamentul costoclavicular. Miscarea de coborare este oprita de coasta I, ligamentul sternoclavicular si interclavicular. Cand extremitatea acromiala este dusa inainte proiectia anterioaracea sternala se deplaseaza inapoi.

Aceste miscari sunt oprite prin ligamentele sternoclaviculare. Distanta dintre punctele extreme ale acestei miscari este de 7-l0 cm.

In aceasta miscare, clavicula descrie, prin extremitatea ei acromiala un con a carui baza este o elipsa, cu axa mica orientata dinainte-inapoi si axa mare, verticala, orientata de sus in jos. Intre cele doua articulatia antebratului 'articulare' se intinde marele dintat serratus lateralisdelimitand doua spatii de alunecare: interseratosubscapular si interseratotoracic.

Acestea permit miscarea de 'bascula' a articulatia antebratului maxim care asigura amplitudinile mari de miscare ale bratului, mai ales in abductia pesteca si in miscarile de flexie peste sau de extensie. Bursa permite articulatia antebratului tesuturilor moi, care in acest fel nu blocheaza amploarea miscarilor umarului. In afara acestor articulatii, scapula are si ligamente proprii, formatiuni fibroase, asemanatoare unor benzi, care se insera exclusiv pe scapula: - ligamentul coracoacromial.

El este dispus ca o bolta ce protejeaza epifiza superioara a humerusului cu muschii ce se insera pe ea. Prin acesta trece nervul suprascapular. Ligamentul se insera pe marginile scobiturii coracoide. Miscarile centurii scapulare Centura scapulara are ea insasi o miscare in raport cu toracele, realizand miscarile proprii ale umarului: Miscari de proiectie anterioara antepulsie si posterioara retropulsierealizeaza deplasari de l2 cm.

In aceste miscari scapula se transleaza, indepartandu-se sau apropiindu-se de coloana vertebrala si in articulatia antebratului timp basculeaza cu Aceste miscari ale umarului vor articulatia antebratului miscarile de flexie-extensie ale bratului; Miscari de ridicare si coborare a centurii pe o distanta de l3 cm 3 cm pentru ridicare si 9-l0 cm pentru coborare. Scapula joaca si aici rolul principal, prin deplasare verticala si rotare.

De partea scapulei, gasim cavitatea glenoida care are o forma ovala si este limitata de o spranceana osoasa glenoidala. Cavitatea glenoida reprezinta doar un sfert din suprafata capului humeral. Din aceasta cauza, pentru stabilirea unei concordante articulatia antebratului bune, la periferia cavitatii s-a dezvoltat un cadru constituit din dintr-un fibrocartilaj care nu impiedica totusi amplitudinea si varietatea miscarilor.

Mijloacele de unire care contribuie la mentinerea in contact a suprafetelor articulare sunt capsula, ligamentele si muschii periarticulari. Insertia capsulei se face, in partea superioara, pe o intindere ce depaseste cadrul glenoidal si de aceea, insertia lungii portiuni a bicepsului este intraarticulara, pe cand articulatia antebratului a lungii portiuni a tricepsului este extraarticulara.

In partea inferioara, pe marginea articulatia antebratului mediala, capsula coboara si se indeparteaza de cartilajul articular, pentru a se insera pe colul chirurgical. Prin urmare, o portiune din colul chirurgical se afla in interiorul articulatiei.

Capsula are o structura laxa, permitand realizarea unor miscari mai ample dar, in acelasi timp, face posibila producerea mai frecventa a luxatiilor. Tot datorita laxitatii sale, aceasta capsula prezinta o serie de plici. Prinderea acestora intre suprafetele articulare este evitata de actiunea fasc iculelor musculare ale muschilor vecini triceps, supraspinos, subspinos, subscapular.

Limiteaza rotatia articulatia antebratului. Aceste ligamente articulatia antebratului partea anterosuperioara a capsulei si se insera cu un capat pe cadrul glenoidal, iar cu celalalt pe colul anatomic al humerusului. Capsula este intarita in exterior prin fuzionarea ei cu tendoanele subscapularului, supraspinosului si micului rotund, avand posibilitatea de a regla starea de tensiune a capsulei.

Ansamblul acestor tendoane este cunoscut sub denumirea de coiful rotatorilor sau mansonul rotatorilor. Adductia este miscarea in sens opus.

Aceste miscari se executa in jurul unui ax anteroposterior, ce trece prin partea inferioara a capului humeral, in frontal. Abductia pana la pozitia orizontala se realizeaza din articulatia glenohumerala. Peste orizontala, tuberculul mare impiedica miscarea, pentru ca ajunge in raport cu partea superioara a cadrului glenoidian.

Prin urmare, miscarea nu se mai petrece in articulatia glenohumerala ci, devine posibila articulatia antebratului miscarea de basculare a scapulei. Pana la actioneaza glenohumerala. Peste aceasta valoare, ligamentele coraco- si glenohumerale blocheaza, urmatoarele grade fiind inlesnite de rotatiile in acromioclaviculara si sternoclaviculara si de antepulsia centurii scapulare, iar ultimele sunt favorizate de hiperlordozarea lombara. Extensia are o amplitudine limitata de aceleasi ligamente.

Miscarea masoara Miscarile se executa in jurul unui ax transversal, care trece prin tuberculul mare si prin centrul cavitatii glenoide, poliartrita articulatia antebratului sagital o rotatIa interna sau rotatia mediala si rotatia externa sau laterala se executa in jurul unui ax vertical, care trece prin centrul capului si capitulului humeral.

Completeaza miscarile de pronatie-supinatie ale antebratului. Antepulsia centurii scapulare contribuie mult la miscarea de rotatie interna, iar retropulsia scapulotoracica usureaza inflamația țesuturilor genunchiului externa. Pentru realizarea acestor functii, trei articulatii sunt conectate in interiorul aceleiasi capsule articulare, unice, ce delimiteaza o singura cavitate articulara: a articulatia humerocubitala humeroulnara - o trohleartroza ginglymcu rol de flexie- extensie a antebratului, miscare asociata cu rotatia axiala a ulnei.

Este considerata articulatia principala pentru realizarea acestor miscari. Este considerata articulatia secundara pentru realizarea miscarilor de flexie- extensie, precum si pentru miscarile de pronatie- supinatie. Pentru aceasta miscare, lantul articular include si articulatia radioulnara distala asociata cu syndesmoza radioulnara mijlocie.

Suprafete articulare: Pentru prima pereche de articulatii, suprafetele articulare sunt reprezentate de condilul humeral si suprafetele corespunzatoare ale extremitatilor proximale ale radiusului si ulnei.

Corespunderea lor se face astfel: incizura trohleara raspunde trohleei humerale, foseta capului radial corespunde capitulului humeral, iar santului intermediar ii corespunde marginea fosetei capului radial. La fel articulatia antebratului si varful olecranului si procesului coracoid.

Fasciculele musculare apartinand tinctură pentru dureri articulare brahial si brahialului, care se insera pe suprafata externa a capsulei, au rolul de a pune in tensiune capsula, impiedicand antrenarea ei intre suprafetele articulare, in timpul miscarilor. Stratul sinovial al capsulei tapeteaza fata profunda a capsulei, respectiv fata anterioara a fosei coronoidiene si a celei radiale, formand fundul de articulatia antebratului anterior bilobat.

Pe fata posterioara, ea tapeteaza fosa olecraniana, formand fundul de sac posterior subtricipital. Prelungirile lui se gasesc intre triceps si cei doi epicondili.

In unele inflamatii, la acest nivel se acumuleaza lichid in exces, iar prelungirile devin foarte evidente pe laturile olecranului. Fiind situat superficial, acest fund de sac poate fi usor deschis sau punctionat, pentru drenarea colectiilor articulatia antebratului cavitatea articulara. Intre membrana fibroasa si sinoviala capsulei, in dreptul celor trei fose articulare, exista trei pachete de tesut adipos, considerate sisteme tampon de franare in miscarile extreme.

Realizeaza controlul pozitiei ulnei fata de epicondilul lateral.

Regiunea carpiană

Are, de asemenea, trei fascicule. El inchide spatiul articular inferior intre radius si ulna. Miscarile cotului Cotul este o articulatie cu un singur grad de libertate- articulatia antebratului, extensie, in jurul unei axe ce trece transversal prin cot. Miscarea este dirijata de geometria capetelor osoase, ceea ce determina devieri ale axului de miscare pe parcursul intregii curse a antebratului. Urmand trohleea humerusului, cubitusul executa in timpul flexiei si o rotatie axiala de 50 spre interior.

Cind cotul este intins articulatia antebratului axa mediana a bratului si axa mediana a antebratului se formeaza un unghi dedeschis spre lateral spre marginea radiala - cubitus valgus 'fiziologic', mai accentuat la femei si copii. Articulatia antebratului se proneaza mana palma se roteste in josacest unghi dispare. Miscarea de extensie este blocata de ciocul olecranului in foseta olecraniana si de fasciculele anterioare ale ligamentelor.

Contribuie la realizarea miscarii de pronatie- supinatie. Suprafetele articulare sunt reprezentate de capul ulnei, convex si incizura ulnara a radiusului, concava, a caror geometrie defineste o articulatie uniaxiala de tip pivot trohoida. Ea este prevazuta cu o capsula articulara subtire, mai rezistenta anterior si posterior, care permite membranei sinoviale sa expansioneze in partea superioara formand recesul sacciform, ca o punga ce ajunge pana la membrana interosoasa.

Caracteristic pentru aceasta articulatie este prezenta unui disc articular dupa unii autori, ligamentul triunghiular care separa articulatia radioulnara distala de articulatia radiocarpiana. Cele doua articulatii au insa si elemente comune capsulare si ligamentare.

Centrul discului este perforat, permitand articulatia antebratului intre cele doua cavitati articulare. Ea conecteaza marginile interosoase ale diafizelor celor doua oase. In pozitia intermediara a antebratului intre pronatie si supinatiemembrana devine o structura tensionata. Ea reprezinta o suprafata de insertie pentru muschii antebratului. Se opune miscarilor de translatie dintre radius si ulna si participa la transmiterea fortelor de tractiune sau compresiune de la un os la altul.

Articulatiile radioulnare realizeaza miscarile de pronatie- supinatie 2.

Antebratul

In aceste doua articulatii se executa miscarile pumnului. Articulatiile intercarpiene, nu intra in calculul acestor miscari. Din punct de vedere geometric, ia nastere o articulatie elipsoidala cu axul lung dispus transversal, cu doua grade de libertate: flexie- extensie in sagital si miscari de abductie- adductie, in frontal.

Cavitatea articulara are forma unei linii cu concavitatea in jos, care uneste cele doua procese stiloide ale radiusului si ulnei.

Capsula articulara este mai groasa, tensionata palmar fata pumnuluimai subtire si mai relaxata dorsal dosul pumnului.